1. “Sa navighezi e obligatoriu; sa traiesti nu e obligatoriu” (vorba veche a conchistadorilor Americii)

2. (in vizita la o catedrala unde un ghid povesteste despre cum a fost construita acea catedrala)

“si deodata, in mijlocul naosului, inteleg ceva extraordinar: catedrala sunt eu, e fiecare dintre noi. Crestem, ne schimbam, ne descoperim slabiciuni pe care trebuie sa le corectam si nu alegem totdeauna cea mai buna solutie, dar in pofida acestor lucruri mergem inainte, incercand sa ne pastram verticalitatea, corect, astfel incat sa cinstim nu peretii, nu usile, nici ferestrele, ci spatiul dinauntru, spatiul in care adoram si veneram tot ceea ce ne este scump pe lume.

Da, suntem o catedrala, nu incape nici o indoiala. Dar ce se afla in spatiul din catedrala mea ascunsa?”

3. “-Nu cred in puterea de vindecare a suferintei si a tragediei; acestea apar pentru ca fac parte din viata, asa ca nu trebuie sa fie percepute ca niste pedepse. In general, universul ne arata ca gresim cand ne indeparteaza de ce avem mai scump: prietenii.

-De curand am descoperit ceva: adevaratii prieteni sunt aceia care se afla alaturi de noi atunci cand ni se intampla lucruri bune si se bucura de victoriile noastre. Falsii prieteni apar in momentele grele, cu mutra plouata, “de solidaritate” cu noi, dar de fapt suferinta noastra ii consoleaza pentru viata lor mizerabila. “