Am observat prezenta acestei probleme la multi tineri… tineri care au aceeasi problema precum mine acum …..ajung sa nu mai reuseasca sa comunice cu parintii….Cel putin eu nu mai reusesc asa cum mi-as dori eu.

Motive?

1. Posibil sa fiu o “neinteleasa”. Nevoia mea de liniste sau de un spatiu al meu uneori e prost interpretata
2. Conflict de generatii. Alte posibilitati au avut ei si alte mijloace de informare eu. Ei idei preconcepute, eu… idei pe care mi le-am format in timp … (cel putin asa cred)
3. De multe ori m-am gandit ca multi din parinti trebuie sa mearga la niste cursuri speciale pentru ei. Nu, nu sunt rautacioasa. Recunosc eu as merge… Pentru a nu fi nici un parinte exagerat, dar nici unul ca un fel de marioneta, ce-si alinta odrasla. Sunt multi parinti care in diverse perioade ale cresterii unii copil dau gres. Si ce ma supara tare e ca nu si-ar recunoaste greseala niciodata. De ce ma lovesc de stereotipuri de genul “Pentru ca asa zic eu.”, “Eu am dreptate mereu. ” , “Eu te-am facut si crescut, tu trebuie sa ma asculti mereu” etc… Ei, nu zau? Am sa raman toata viata copil?

Ca o concluzie, sfatul meu pentru toti parintii: Fiti inainte de toate prieteni, si apoi parinti pentru copiii vostri!

…