Scena 1: Eu mergand pe strada singura, doar eu si cu mine, eu si gandurile mele, dar vesela, multumita. Trec prin multime fara sa caut nimic, doar vad, acumulez imagini, chipuri, expresii. E un soare cam prea puternic pentru cum eram obisnuita. E multa lumina, ma orbeste, imi ameteste simturile. Vine vara, abia acum realizez si simt pe pielea mea.
Merg mai departe. Alte chipuri, aud vorbe ce trec pe langa mine. Le las sa treaca. E un vuiet continuu, un zgomot specific oraselor aglomerate: masini, multe masini, zgomotul produs de ele, o multime de oameni e produc si ei zgomot. Totul se amesteca in capul meu. Niste copii se joaca, tipa, canta, mai incolo un catelus isi face de lucru invartindu-se in jurul cozii. Da din coada, latra, i se pare ciudata coada lui miscandu-se si se invarte. Zambesc. In clipe de astea imi doresc sa fiu departe de oras inconjurata de tot felul de animale jucause, un catel sa traga de papucii mei, o pisica sa toarca in brate la mine si sa simt un vant dulce de munte care imi fuge si imi alinta simturile.
Ma trezesc deodata din visare (ce pacat, imi aduceam aminte de copilarie). Trec pe langa o masina din care se aud ritmurile unei manele. Versurile nu vreau sa le aud si incerc sa grabesc pasul. Trec pe langa niste “baietasi” ce vorbesc in stilul propriu manelizat. Ma enerveaza genul asta de persoane si le evit, dar acum ma loveste o intrebare… chiar mai multe: “Ce fel de persoane accept langa mine? cat de multe discrimari fac?”.
Scena 2: (incerc sa-mi raspund la intrebari, se nasc alte intrebari in capul meu si totul continua pana ajung acasa ).
eu:-pai, nu as accepta niciodata sa stau langa un manelist. Inteleg persoanele care asculta alte genui de muzica: rock, house (tot felul de genuri), muzica “emo”, sau alte genuri decat ascult eu, dar nu inteleg manelistii.
my mind: Stop, stop. Nu crezi ca ai prejudecati? De ce pui astfel etichete?
eu: Poate am prejudecati si pun etichete dar pana acum majoritatea peroanelor pe care le-am cunoscut si ascultau astfel de muzica mi-au demonstrat ca nu ma insel. Si nu muzica e cea care ma enerveaza si modul lor de a fi, de a vorbi, de a se purta. Asta ma indeparteaza de ele. Poate ca m-am exprimat gresit la inceput.
my mind: Sigur… Deci ai reusi sa ai un prieten care asculta manele. dar se poarta ok, porti discutii interesante cu el si iti place modul lui de a fi?
eu: Da.
my mind: Asta e bine. Nu e asa rau cum imi imaginam 
. Ai accepta sa fii cu cineva care fumeaza sau bea?
eu: As accepta sa fiu cu cineva care fumeaza. Dar as incerca la inceput sa-l fac sa inteleaga ca ii face rau, si imi face rau si mie. N-as accepta niciodata sa fiu cu o persoana care are ca viciu alcoolul pentru ca ar insemna sa ma trasform intr-o victima si sa fac prea multe compromisuri. N-as mai fi eu.
my mind: Mi-ai anticipat intrebarea cumva. Dar de ce zici ca n-ai mai fi tu?
eu: Pentru ca … lucrul asta m-ar trasforma.
my mind: Ok. Nu intreb mai multe. Te inteleg. Ar fi ciudata sa nu te inteleg chiar eu… 
Ai accepta ca ingrupul tau de prieteni sa fie si persoane care sunt de alta orientare sexuala?
eu: Da. Pentru ca asta nu ma influteaza deloc pe mine. E alegerea lor sa fie ceea ce vor.
my mind: Si totusi nu ai fi un pic reticenta fata de ei?
eu: Nu.
my mind: Hm.. ai accepta sa fii cu persoane cu mult mai in varsta ca tine?
eu: Nu. Pentru ca sunt de parere ca, la un moment dat, ar aparea divergente intre noi. Deci nu. eu fac parte din categoria de oameni care nu inteleg relatia Monica-Irinel Columbeanu. Dar daca le merge. Bravo lor.
my mind: Urmeaza o intrebare mai grea si cred ca ultima pentru ca uite acus ajungem acasa. Ai accepta sa fii cu o persoana cu probleme fizice?
eu:Ai dreptate e grea intrebare. Nu stiu. Nu am fost pusa niciodata in situatia asta si nu am idee cum as actiona.
my mind: Bine. Mai am cateva intrebari legate de subiect dar le las pentru alte momente. Uite blocul tau deja!
