Am în faţa mea un calendar. Un calendar de ăla  în care fiecare lună e reprenzentată de o imagine frumoasă. Calendarul meu are multe imagini din natură, cu natura, despre natură… Am decis, în căutare de ceva vesel, să mă întorc în timp… Am găsit o lună de august.  Am găsit un câmp verdeee, cu flori, căsuţe pierdute undeva în peisaj, copaci şi mai în spate, nori mulţi albi, din ăia pufoşi care te fac să visezi şi să vrei să pluteşti prin ei. Mi-am imaginat că sunt acolo cu un EL, oricare el… că stăteam întinsă după ce culesesem o grămadă de flori colorate. Şi-mi imaginam că sunt fericită.. Şi nu zâmbeam. Nu reuşeam să zâmbesc deloc. Nu eram fericită.

Şi acum dacă vreau să zâmbesc, nu pot. Parcă am uitat. De fapt, nu am starea necesară pentru a zâmbi. Nu mai simt acel impuls, pornirea aia necontrolată… Muzica îmi dă doar o stare de bine, nu mă face să zâmbesc. Filmele mi se par o pierdere de vreme. Şi nu reuşesc să mă regăsesc…

Îmi lipseşte zâmbetul…

Îmi lipsesc EU…